A renunțat la muzică ca să-i caute pe extratereștri

Blink – 182 este o trupă americană de Pop-Punk din California, fondată prin 1982. Formată până acum din trei membri, Tom DeLonge, care era vocalist și chitarist în cadrul formației, a renunțat anul trecut la funcția sa.

Până zilele trecute, când a oferit un interviu, fanii nu prea știau exact de ce tipul a plecat dintr-o dată și a fost înlocuit cu altcineva. Motivul invocat de el e puțin bizar, dar omului i se pare unul absolut normal, pentru că-și va dedica timpul unei pasiuni mai vechi – extratereștrii.

Tom a zis ceva de genul: “Este ceva ce am vrut dintotdeauna să fac. Am avut o pasiune pentru spațiu și pentru viitor. Când vine vorba de asta, este mai mult decât știință și tehnologie. Are de-a face cu religie, cosmologia, politica si diferite secrete, deci e o călătorie destul de fantastică”.

Tipul și-a deschis chiar un fel de franciză numită Sekret Machines, care încearcă să exploreze aria OZN-urilor din mai multe perspective. De asemenea, va lansa cărți și filme documentare pe tema asta, iar prima parte din serie este pe piață, numită Sekret Machines Book 1: Chasing Shadows.

Va da el mâna cu extratereștri? Va comunca cu ei? Rămâne de văzut 

PS: Am găsit pe un site informația cum că în timpul unei filmări în Area 51, zona ultra secretă a SUA, acesta a afirmat că s-a întâlnit cu un extraterestru. Mai mult decât atât, guvernul i-a luat telefonul pentru a se informa în legătura cu aceștia.  Ce tare!

Reacția amuzantă a lui Shaqiri după meciul Elveția-Franța

Franța și Elveția sunt echipele care s-au calificat pentru optimi din grupa noastră, în vreme ce Albania  are și ea șanse, mai mici, să mearga mai departe. După cum majoritatea bănuiesc că știu, România a mâncat bătaie de la albanezi, ieri, cu 1-0.

În celălalt meci al grupei, Elveția-Albania, disputat de la aceeași oră ca și meciul României,  Shaqiri & Co. au avut bătăi mai mari de cap cu echipamentul decât cu adversara în sine.

Mehmedi, Xhaka (de două ori), Dzemaili, Embolo, Schar și Behrami, adică mai bine de jumătate din echipă a avut probleme cu echipamentul de joc scos de cei de la Puma, care parcă ar fi fost făcut din pânză.

Xherdan Shaqiri, jucătorul celor de la Stoke City, a comentat după meci, amuzat, situația în care s-au aflat coechipierii săi:  “Sper că Puma nu face și prezervative” 

Mai jos am pus două poze cu Granit Xhaka, unul dintre cei care au avut probleme cu tricoul, de două ori chiar:

ClYmJo4XIAA3VDh

xhaka-cropped_560lvsl8jb601ovn2zcqdxc44

Păsări furioase (Angry Birds)

Știți jocu ăla cu păsările furioase și cu porcii ăia verzi, nu?  Angry Birds A fost o perioadă când toată lumea-l juca și se gândeau până și-n somn la strategii să-i omoare pe porci. Era un fel de Flappy Bird, care a dat atâta dependență încât creatorul lui a fost amenințat cu moartea atunci când a retras jocul de pe piață. Adică, omuleților nici nu le trebuiau prafuri sau altceva, aveau pasărea aia ce evita țevi în zbor.

Angry Birds a luat-o înainte și a făcut un film după joc. Ecranizare unde pasărea aia roșie, care ia prim planul tot timpul în postere și-n afișe e personajul principal.

Păsările pe care se axează acțiunea sunt Red, Bomb și Chuck. Primele două nume cred c-au fost date de imaginația unui copil de 3 ani, căreia i-au fost puse două imagini în față și producătorii au ales primul cuvânt căreia i-a venit în cap la fiecare poză. Chuck e pasărea aia galbenă, care-i atât de rapidă pentru ceilalți de zici că poate opri timpul în loc sau să sară peste, ca asasinul Hit, din Dragon Ball Super.

Ăștia trei se întâlnesc în film la o reuniune a celor care au probleme cu furia. Un fel de grup al alcoolicilor anonimi, unde ai tot felul de taskuri de realizat. Discuțiile care reies de acolo-s destul de amuzante, având în vedere că toți 3 îs niște idioți în sensul pozitiv al cuvântului.

Red, despre care toată lumea face mișto că are nișto sprâncene de dimensiunea ochilor lui, e un fel de persona non-grata în oraș. Sprâncetanu’ își intră în rol în momentul în care porcii vin în orașul păsărilor și-și dă seama că verzișorii nu au cele mai bune intenții. Oricum, are niște replici geniale pe tot parcursul filmului, mai ales când intră în conflict cu alte personaje.

Cum era de așteptat, filmul la un moment dat începe să semene enorm cu jocul, adică păsările încep să se catapulteze peste porci, distrugând tot ce le stătea în cale. Bineînțeles, în jurul ouălelor alea, pentru care porcii au o slăbiciune, se duce toată bătălia.

Am așteptat mult filmul ăsta pentru că, deși nu mă uit la trailere, secvențele pe care le-am văzut înainte să fie lansat m-au convins c-o să fie un film la care n-o să mă plictisesc deloc. Și chiar nu am făcut-o, umorul personajelor și felul de a fi a unora chiar te captează și te face să râzi. Pe Imdb are nota 6,4 doar, dar eu unul nu regret că l-am văzut 

Filmul a apărut și pe torente la calitate destul de bună și găsești chiar și o subtirare ok pentru el.

Trailer aici și o scenă foarte amuzantă aici

Top 8 cele mai bizare coincidențe din istorie

Mi-am amintit că am citit la un moment dat un articol legat despre cele mai mari coincidențe care mi-a rămas în minte. Cred că merita un articol special pe blog, așa că am căutat articolul și am găsit și alte câteva coincidențe pe niște site-uri străine care mi s-au părut foarte tari. Și nu, nu mă refer la coincidențele de pe 11 septembrie sau la Triunghiul Bermudelor

Fiți atenți:

8.  În 1883, un tip numit Henry Ziegland i-a dat cu flit prietenei lui, care s-a sinucis după câteva zile din cauza depresiei. Fratelui tipei nu i-a căzut prea bine vestea și a hotărât să-l ucidă pe  Henry. L-a urmărit, l-a împușcat, iar apoi și-a luat viața. Totuși, Ziegland nu a murit, iar glonțul cu care a fost împușcat s-a înfipt într-un copac. Acum urmează partea ironică. În 1913, adica mult timp după, din nu știu ce motive tipul a hotărât să taie acel copac. A folosit ditamai dinamita pentru că arborele nu se rupea cu una, cu două. Ei, în timpul exploziei, Henry a murit după ce glonțul din copac a fost propulsat în capul său.  Cum s-o numi asta, kharma? 
Povestea am înțeles că nu e confirmată de vreo sursă oficială. Dar veți vedea că următoarele coincidențe sunt și mai și, iar multe sunt confirmate.

7. Romanciera Anna Parish a găsit într-o librărie din Paris cartea sa preferată din copilărie, numită “Jack Frost și alte povestiri”. A cumpărat-o fără să o deschidă și i-a arătat-o soțului. Ghici ce? Pe prima pagină era scris numele ei și adresa unde a copilărit. Adică era chiar cartea ei.  Aici unul dintre articolele despre întâmplare.
Asta mi-a adus aminte de un film pe care l-am văzut acum ceva timp, tot legat de o carte găsită după vreo 20 de ani, dar nu mai țin minte numele. Putem spune că filmul ăla a avut baze reale, bănuiesc

6.  În 1953, reporterul Irv Kupcinet a fost în Londra pentru încoronarea Elisabetei a II a. În camera sa de la hotel, într-unul dintre sertare, a găsit niște lucruri personale ale starului de baschet Harry Hannin, care era, întâmplător, prieten bun cu el.  Două zile mai târziu, fără să-i spună sportivului despre asta, jurnalistul primește o scrisoare de la Hannin, care-i spune că a găsit în camera sa din Hotel Maurice (în Paris, la mare distanță), tot într-un sertar, o cravată cu numele lui Kupcinet pe ea. Tipul stătuse la hotelul ăla cu câteva luni în urmă.

5.Anthony Hopkins a jucat în 1973 în filmul numit ‘The Girl from Petrovka”, bazat după nuvela cu același nume, a lui George Feifer. Actorul a încercat din răsputeri să găsească acea carte în Londra, însă n-a reușit. A găsit una părăsită pe una dintre băncile unei stații de tren din capitala Angliei. Era chiar cartea personală a scriitorului George Feifer, adnotată. Aici un articol din Daily Mail despre întâmplare.

4. În 1937, un tip numit Joseph Figlock își vedea de treburile lui mergând pe trotoar. Dintr-o dată, în capul său aterizează un bebeluș  de la etajul al patrulea al clădirii pe lângă care trecea. Capul său i-a amortizat căderea copilului care a fost salvat, deși amândoi au avut puțin de suferit. Ghici ce se petrece anul următor? Io cred că-i ușor de ghicit, de aia-i zice coincidență 
Omul își vedea de treaba lui, mergând pe stradă. Dintr-o dată, bum! Un copil de 2 ani îi aterizează în cap.  Din nou, ambii au avut puțin de de suferit după impact, dar au supraviețuit.
Sunt sigur că tipul ăla în anii următori s-a uitat numa în sus când trecea pe lângă clădiri. Adică nu-i ca și cum un porumbel ți-ar lăsa un cadou trecând pe deasupra ta, dar omului i-au căzut doi bebeluși în cap, în ani consecutivi    Articol aici

3.  În Monza, Italia,  regele Umberto I s-a dus pentru a lua masa la un micuț restaurant. Cum se cuvenea, dacă regele vine în  ceva restaurant unde nu prea ai oaspeți de seamă, vine chiar proprietarul să-ți ia comanda. Ei, patronul semăna leit cu Umberto, și la față, și la structura corpului. Așa că au început să vorbească. Ghici ce-au descoperit?
Amândoi au fost născuți pe 14 Martie 1844. Amândoi au fost născuți în același oraș. Amândoi au fost căsătoriți cu o tipă numită Margherita (ce nume tare!). Când tipul și-a deschis restaurantul,  Umberto a fost declarat rege al Italiei.
Ultima coincidență e că în 29 iulie 1900 regele a fost informat că patronul restaurantului a murit în mod misterios, într-un  schimb de focuri. Umberto I a murit asasinat de un anarhist exact în aceeași zi. Bine, asta cu 29 iulie chiar mi se pare trasă de păr, dacă e reală…

2.  Coincidența s-a întâmplat pe Insulele Bermude, din Oceanul Atlantic. În anul 1975, Erskine Ebbin a fost ucis în timp ce se deplasa pe un motor de un taximetrist ce transporta un pasager. Asta se întâmpla pe 18 iulie, conform ziarului acelei vremi. Pe 30 iulie, un an mai târziu,  fratele său, Neville Ebbin conducea același motor în timp ce a fost ucis de același taximetrist, care transporta exact același pasager. Asta da coincidență.
Ce-i drept, insulele alea aveau în 2010 cam 1.800 de locuitori, iar în acea vreme sigur aveau în jur de 1.000 de localnici, deci persoanele care puteau fi implicate în accident se reduc destul de mult. Articol despre asta aici.

1. Coincidența asta mi-a amintit de articol, așa că am decis să o plasez prima. Deci, se iau doi frați gemeni separați la naștere. Au fost botezați de ambele familii adoptive James. Frații ăștia au trăit doar la 45 de mile unul de altul timp de 37 de ani. Au avut amândoi în copilărie un câine pe care l-a chemat Toy. Au avut copii numiți James Allen! Amândoi au condus Chevrolet, le-a plăcut la nebunie berea, au fost fumători înrăiți și au avut ateliere de prelucrare a lemnului în garajul lor.
Vă mai zic o coincidență? Ultima, promit.  Au fost căsătoriți de două ori, prima oară cu o femeie numită Linda, iar apoi cu o femeie numită Betty. Amândoi!

În mod științific, multe din lucruri se pot justifica, având în vedere factorii ereditari și mediul înconjurător. Și mă refer la fumat, bere sau poate preferința la Chevrolet. Dar soțiile, animalul ăla numit Toy și  numele copilui e deja cam mult  Un articol mai amplu aici

“În căutarea fotbalului pierdut” – Un film ce ar trebui să-i motiveze pe tricolori

România a făcut egal cu Elveția astăzi, 1-1, în timp ce Franța a bătut Albania, cum era de așteptat, cu 2-0. Totuși, trebuie pecizat că gazdele turneului s-au chinuit mai mult decât au făcut-o în meciul cu România, deoarece au înscris la singurele șuturi pe spațiul porții (minutele 90 și 96).

Meciul direct dintre România și Albania devine ca o finală pentru tricolori. În primul rând aceștia sunt la mâna lor și nu mai depind de o alta echipă, deoarece e foarte probabil că 4 puncte o vor duce în optimi, de pe locul 3 în grupă.  În al doilea rând, albanezii ar trebui să aibă probleme din punct de vedere psihic având în vedere desfășurarea meciului de azi. Dacă vor câștiga meciul cu noi,  doar 3 puncte și golaverajul pe care-l au în momentul de față nu-i prea ajută și ar face foarte dificil accesul lor în fazele eliminatorii.

Așa, ideea articolului era filmul din titlu, de care nu am pomenit deloc.  Cei de la Adevărul au făcut o ecranizare de aproximativ 70 de minute despre echipa națională, cu momentele ei bune și mai puțin bune.  Deși a fost făcut înainte de începerea turneului,  eu personal i-aș chema pe jucători cu câteva ore înaintea meciului și le-aș pune acest film la proiector. Cred c-ar fi un exercițiu foarte bun pentru motivare 

 

Din autobuz

Am văzut că e la modă să postezi întâmplări sau discuții pe care le auzi în tramvai sau în autobuz.  După ce am postat-o pe asta acum două zile, am mai auzit o discuție interesantă chiar ieri, între doi copii de etnie romă.

Mă urc în autobuz de lângă Titulescu și rămân în spate, în picioare. Eram și îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, cu niște papuci de fotbal destul de colorați, exact culorile care cred eu că-i stârnesc pe ăștia.

Lângă mine, cei doi romi  stau jos. Îmbrăcați normal, în geacă și adidași. Bine, ce-i drept, unul dintre ei avea o pereche de blugi cu turul atât de lăsat că dacă-i scurta zici c-ar fi purtat fustă.

Începe unul dintre ei:
-Pfoai, mă, abia aștept să iau alocația! Ioi, că imediat ce-o primesc direct la aparate mă duc, bă! Știi cum bag banii? Așa, direct,  pe sistem. După ce câștig mă duc să-mi iau blugi de ăia, cum are Nicu (cred că totuși a zis Nico), știi, nu? Și o geacă mișto. Așa, pentru banchet. Ca să am cu ce să mă duc.

[Aicia urmează o parte pe care n-am înțeles-o. Nu, nu era în țigănească, vorbeau numa românește, dar chiar n-am înțeles. Bănuiala mea e că vorbea despre cum o să-i pice șeptarii și ce combinații o să facă]

Între timp, ăla care asculta începuse să mă scaneze. S-a oprit fix la papuci, ceea ce era normal,  erau singurele pete de culoare. Mă și așteptam să aud “Boss, ia zi, de unde ți-ai luat adidașii ăștia? Haoleu, că-s mișto, să moară Bibi!”. N-a zis nimic.

Viorel Lis în variantă romă a terminat cu discuția despre păcănele. A trecut la banchet, din care am auzit numa câteva propoziții:

-“Bă, abia aștept să vină banchetu! Pfai. Dar știi ce, bă? Parcă văd că mă duc și mă îmbăt și sparg totul pe acolo. Iar în loc să mă duc acasă ajung la spital!”

N-am mai apucat să văd restul discuției. Am avut de mers numa o stație. Dar nu m-am plictisit deloc! 

Cuplul ciudat din autobuz

În autobuz, 25. Cipariu.

Intru, vad un loc liber, analizez puțin oamenii de lângă, nu observ pe nimeni care să comenteze și mă pun jos. Mare greșeală.
O tipă, tocmai urcată, dintr-o dată se oprește și se uită cu jind la locul pe care m-am așezat. După ea, posibilul ei prieten. Se pun pe scaunele de vizavi, unul în spatele celuilalt. Băiatu’ fierbea de supărare, se întoarce către mine și incepe să se uite insistent, gen: “Uăi, ții mult ocupat scaunul ăla?”. Avea și o umbrelă în mână, parcă-l și vedeam cum ia poziția de drepți și mă fugărește cu ea prin bus.

Parcă începusem să mă simt puțin nașpa. Poate-i stricasem întâlnirea la băiat. Cine știe ce planuri avea, iar eu l-am făcut să stea cu spatele la gagică. Încă nu-mi luasem ochii de la umbrela aia din mâna lui.

El se întoarce, încep să vorbească. Încercam să fiu atent la ce zic, cine știe ce înjurături avea pe țeavă pentru mine. Nu înțeleg nimic, mă întorc la ale mele, parcă ar fi comunicat cu 10 decibeli.

Trec două stații, observ că tipul e atent la absolut orice mișcare din autobuz. La un moment dat se uită în spate, avea privirea aia pe care o ai când nu-ți mai zărești prietenii în îmbulzeala din club. Se întoarce, pune capul jos și se gândește.

La două-trei locuri în spate se aud foșnete. Tipul e gata de asalt. La fel și ea. Nici nu apucaseră cei doi bătrâni să se ridice de pe scaune, că se și trezesc cu tinereii ăștia lângă. Cred c-aveau exact senzația aia când te uiți pe geam și dintr-o data simți răsuflarea unui boactăr lângă tine.

Gata. Au prins loc. De curiozitate, încep să mă uit la ei, să văd ce se întâmplă și de ce-și doreau cu atâta ardoare două locuri alăturate.  Tipa-și încrucișează mâinile și el se uită în partea cealaltă. Serios, bă?  Asta-i tot? Te pomenești că fata era supărată că băiatu’ cu umbrela nu i-a făcut rost de două locuri alăturate mai rapid. Se comportau ca și cum el ar fi înșelat-o cu cea mai bună prietenă a ei, dar tot erau nevoiți să stea împreună.

Spre sfârșit, observ că încep să schimbe câteva replici. Așa, timid, ca și cum ar fi nimerit din greșeală pe locurile alea.  Nu am mai apucat să-i privesc, trebuia să cobor. Ei rămân un mister pentru mine.

Discuții amuzante între tricolori pe grupul de WhatsApp după meciul cu Franța

România a pierdut ieri seară prima partidă de la Euro, 1-2 cu Franța, într-un meci decis de super-execuția lui Dmitry Payet din minutul 89.

Prestația tricolorilor a stârnit admirație și a fost lăudată de mulți specialiști și de publicații internaționale, iar un scor de 1-1 pare că nu ar fi supărat pe nimeni după cum a decurs meciul.

Nu degeaba chiar Payet a spus după meci că “Dacă am fi câștigat la 2-3 goluri diferență, ne-am fi păcălit”, iar jurnaliștii francezi au tăcut mâlc atunci când Keșeru, fost jucător în Ligue I, le-a spus că nu meritau victoria.

Până una, alta, am găsit o mică parodie care m-a făcut să râd. Este o discuție pe un grup de WhatsApp, în care apar multe personaje pitorești din fotbalul românesc, care-și expun părerea vizavi de meciul naționalei. Adică nu lipsesc Șumudică, Ilie Dumitrescu sau Cristi Borcea.

Extras din discuții:
Șumudică:  Aloo, nea Puiu, vezi, bre, că mai e unu’, Silviu Lung, prin hotel. Ăla de-l confunzi matale cu un turist. Dacă nu-l cunoști îți trimit io o poză cu el pe fax și 50 de lei. Să-i faci legitimație, poate-l bagi cu Elveția  

Reghe:  Popică, nu băga în seamă toți pariorii! Vezi că îți trimite Tommy ceva bun și pentru Elveția. Kerosen 3. Fiță. La pet

Borcea:  Moți, da tu când joci? Sau te-au luat ăștia să le cari apa?

Moți: Ia vino, mă, Tătărușane! Da ia și mingea cu tine să-ți arăt io cum se prinde! Ca la Ludogoreț! Apără Moțiiii, fraiere! Adu și trei pachete de Kent pentru meditații. 

Conversația întreagă o găsiți pe site-ul celor de la ProSport, aici

clipboard01_108-465x390

5 glume înaintea debutului României la Euro – Keșeru ospătar și autobuzul pe avarii

Naționala de fotbal a României va juca mâine, pe 10 iunie, în meciul de deschidere a Campionatului European de Fotbal împotriva Franței.

Pe net au început să circule de ceva timp mai multe glume care-i privesc pe tricolori, dar și pe jucătorii neconvocați de selecționerul Anghel Iordănescu.

 

  1.  De departe cea mai populară poză este cea de mai jos, cu autocarul echipei naționale:13414530_1213150865371420_2051417268_n

    2. Citind comentariile fanilor de la articolele din presă despre națională am aflat și motivul pentru care dinamovistul Steliano Filip a fost convocat la națională: Tata Puiu l-a luat pe fundașul câinilor deoarece vrea să vadă cum se va descurca România în momentul în care echipa va rămâne în inferioritate numerică 

    3.  Încă o glumă legată de convocare îl vizează pe Andrei Ivan, care a fost în lotul lărgit al României, dar nu a fost oprit pentru EURO:  Craioveanul a fost menajat în meciurile amicale premergătoare turneului. Selecționerul și-a amintit însă că Barcelona a fost interesată de serviciile jucătorul și se temea ca, în cazul în care jucătorul va face un meci bun cu Franța, catalanii o să-l caute din nou și românul nu va mai fi cu gândul la EURO, ci la concurența cu Messi, Neymar și Suarez.

    4. Gabriel Tamaș a fost întrebat cu puțin timp înainte de stabilirea lotului dacă se gândește la EURO, iar el a răspuns în stilul caracteristic:  “Eu, la euro?  Eu mă gândesc la dolari“.

    5.  Recent, la inițiativa celor de la EuSunt12, Keșeru i-a luat un mini-interviu lui Lucian Sânmărtean.   Atacantul lui Ludogoreț l-a întrebat pe jucătorul bistrițean  cum ar trebui să se revanșeze în cazul în care va marca din pasa “magicianului”. Răspunsul a fost genial: “Dacă vom reuși asta va trebui ca după meci să vii la ușă, să bați, să ai costumul de ospătar, șervețelul pe brațul drept și sticla de vin…. shh, să nu ne audă nea Puiu :)) ” 

    România va juca de la ora 22:00 în meciul de deschidere de la EURO, iar partida va fi în direct pe Pro TV și pe Dolce Sport.

Piticii si scunzii sau David vs Goliat în fotbal

PIiticii si scunzii

Piticii si scunzii puși unul lângă altul tot produc niște efecte hilare. Jucătorii profesioniști de fotbal au înălțimea cuprinsă cam între 1.55 și 2.08.  Dacă pui cei mai scunzi fotbaliști pe un teren de fotbal să joace împotriva călăilor, în echipe diferite, ar ieși niște dueluri foarte interesante.

Deși datele de pe net nu corespund tot timpul din punct de vedere al înălțimii, unele lucruri rămân aceleași. Astfel, printre cei mai mici jucători profesioniști se numără brazilianul Elton (fost la Steaua, în prezent în Arabia Saudită, la Al Fateh) și Daniel Vilalva Barrios, un argentinian de 23 de ani care joaca în Mexic.  Ambii măsoară cam 1.55

La polul opus se află chinezul Yang Changpeng, numit Peter Crouch al chinezilor, alături de portarul belgian Kristof van Hout, care joacă în prima ligă din țara sa, la Westerlo.

Mai jos am încărcat câteva poze din dueluri mult mai cunoscute, cu fotbaliști care joacă în primele ligi europene:

  1.  Mathieu Valbuena( francez,1.67) vs Marouane Fellaini și Vincent Kompany (belgieni, 1.94 și 1.93)
    Valbuena
  2.  Lorenzo Insigne (italian, 1.63) și Antonio Rudiger (german, 1.91)
    8839925079342995
    3. Adebayo Akinfewa (Wimbledon, 102 kg) și Lucas Leiva (Liverpool, 74 kg)150508125343-adebayo-akinfenwa-overweight-athletes-2015-super-1694. Shaqiri (Inter, 1.69) și Naldo (Wolfsburg, 1.98) – Ce s-a întâmplat mai jos puteți vedea aici 

    maxresdefault (1)

    5. Marco Veratti și Zlatan Ibrahimovic (PSG, 1.65 vs 1.95)

    marco-verratti-et-zlatan-ibrahimovic_75652_wide

    * Un mic video de care mi-am amintit, dar nu ține neapărat de înălțime, deși diferența dintre cei doi este cam de 10 cm. Samuel Rondon vs DeAndre Yedlin.

1 6 7 8 9