Discuție în taxi

Taximetriștii din Cluj mi se par foarte de treabă, în general. La fel și cei din Botoșani, aș putea spune.  Nu același lucru l-aș putea spune de cei din București, dar acolo e deja altceva 

Am avut în seara asta o discuție foarte interesant cu un taximetrist din Cluj, pe care nu puteam să o țin doar pentru mine:
-Bună seara. La Baza Sportivă Gheorgheni.
-Asta unde e?
-Acolo, în capăt la trei, e pe lângă baza Dan Anca.
-A, da, e aia nouă. Da, acum știu.
-Aveți idee de cât timp e deschisă, că nu am mai fost acolo?
-Da no, că-i veche, nu știu să vă zic…
-A, nu știam, că auzisem recent de ea.
-Pai da, no, că-i nouă.

Nu am mai zis nimic după. Adică nu am râs, pentru că voiam să ajung cât ma rapid la destinație, dar tipul din taxi a fost de vis.

Despre animale de companie (și despre pești)

Sunt foarte sigur că mai mult de jumătate dintre persoanele care citesc articolul de față au sau vor să aibă animale de companie. Nu mă întrebați de unde sunt așa sigur. Am eu un feeling. 

Și legat de asta, nu-mi plac personele alea care distribuie tot felul de video-uri în care câini și pisici sunt chinuiți sau omorâți. Și nu-mi pasă dacă nu le plac nici celor care distribuie. Nu-ți place, nu distribui.  Uită-te și dă-i pace. Punct. Nu ajuți cu nimic. Ba de fapt faci și alte persoane să se uite la ceva ce nu le face plăcere.
Credeți că dacă o personă căreia îi face plăcere să tortureze câini (spre exemplu), vede un video postat de cineva în care se spune cât de rău e să faci asta, se trezește, brusc, spiritul civic din el și are o revelație? Nu. Nu-și zice “Nu, boss, e urât ce fac eu. Gata, de acum sunt cuminte”.

Read more

CacMan și Flappy Dragnea

Flappy Dragnea

Nu o să vorbesc despre politică, ordonanțe și proteste sau tot ce e la modă în perioada asta. No. Vom vorbi de jocurile CacMan și Flappy Dragnea

Am găsit două jocuri foarte mișto, care e posibil să vă placă. Deși, cu atât mai mult o să vă placă dacă îl înjurați pe Dragnea de câteva ori pe zi.

Ați jucat Flappy Birds vreodată? Jocul ăla care a creat isterie acum nu mult timp și care a fost retras de pe piață pentru că dădea prea mare dependență.  La un moment dat apăruse și știrea aia (falsă) cum că  creatorul ei și-ar fi făcut harakiri (s-a sinucis) din cauza stresului sau nu mai știu a ce. Ei, dacă vreți să jucați ceva asemănător, acum aveți la dispoziție Flappy Dragnea! Îl ajutați pe om să fure cât mai mult cu cât avansează mai departe. O dată ce muriți aveți parte și de o surpriză din partea coloanei sonore (nu o sa dau spoilere).

Să trecem la următorul. PacMan ați jucat când erați mici?   Chestia aia galbenă și simpatică care trebuia să mânânce toți bănuții ăia de pe hartă și să nu fie prinsă de “polițiști” (ori ce-o fi fost). A apărut în 1980.
Acum puteți juca CacMan!  Nu e foarte greu de intuit ce ar trebui să faci aici. Trebuie doar să spun ca personajul principal e Liviu Dragnea, care trebui să mânânce tot ceea ce începe cu c pe hartă și conține 5 litere.  Exact, v-ați dat seama ce 

Link Flappy Dragnea aici

Link CacMan aici

Jucați cât încă merge. Eu am ajuns la nivelul 3 la al doilea joc.

Aroganta de print saudit pe avion

Aroganta de print

Aroganta de print de obicei se naște, după cum știm, pentru că prinții din țările arabe au atâția bani că nu au ce face cu ei. Sau dacă au ce face, îi cheltuie într-un mod în care noi n-am face-o sau pe care l-am considera arogant.

Când zic un mod în care noi n-am face-o, mă refer, spre exemplu, la a cumpăra bilete de avion tuturor animalelor de companie ca să poată călători cu tine. Și nu vă gândiți că a luat vreo 10 bilete de avion unor câini sau pisici. Că ar părea banal.

Prințul a cumpărat 80 de bilete (cam tot avionul) pentru șoimii săi. Șoimi, bă! Păsările alea care dacă vin spre tine ai face bine să fugi, nu să încerci să le dai de mâncare, cum ai fi făcut unor porumbei.

Read more

Poveste de la metrou – din București

Poveste de la metrou

Mi-a trimis un prieten pe Facebook o poveste de la metrou foarte interesantă. Cu metroul nu am circulat foarte des, dat fiind și faptul că nu merg zilnic în București,  dar nici cu autobuzul nu mi-a fost dat să văd o bătrânică cu o opinie ca a celei de mai jos  

Povestea sună cam aşa:
O doamnă cam de 80 de ani către una de aproape 60: Ce tot te strâmbi așa că s-a așezat fata asta și tu stai în picioare? O fi fost la școală, s-o fi culcat târziu, e obosită. Tu cari toată ziua doi morcovi de la piață și te culci odată cu găinile și acum ai tupeul să faci pe nerespectata (!).
Auzi, știi ceva? Eu am renunțat să mai fiu babă!“

Și femeia avea 80 de ani, 80! La 60 încă mai ești cum mai ești, dar când aproape faci un veac de trăit deja picioarele te ascultă tot mai rar

*Și pentru că-mi place să precizez sursele, am căutat și am găsit că postarea originală a fost a autorului de la BlogulCuMiere, Andrei Gabriel Stupu.

Cele mai așteptate filme din 2017

În ultimele zile mi-au sărit în ochi tot felul de premiere ale filmelor și filme mult-așteptate de lume, în general. Am decis să fac un top al filmelor care cred eu că le așteaptă lumea anul ăsta. Și criteriul principal pe care l-am luat în considerare e familiarizarea publicului  cu acțiunea, scenariul, personajele, bla bla. Nu nota de care s-au bucurat prequelul lui, spre exemplu. Asta înseamnă prequel 

 

  1.  Pirates of the Carribean –  Dead Men Tell No Tales
    Îs așa multe serii la Pirații din Caraibe că nici nu mai știu exact câte sunt. Cred că ăsta e al cincilea, dar să nu-mi dați în cap dacă am greșit. Acțiunea din această parte se prefigurează a fi interesantă, Jack Sparrow fiind în căutarea tridentului lui Poseidon (zeul mării în mitologia greacă).  Pe 26 mai va avea loc premiera filmului în România.
    Pirates-of-the-Caribbean-5-Dead-Men-Tell-No-Tales-2017-movie

2. Fast and Furious 8
The Fate of The Furious, cum se numește de fapt filmul cu numărul 8 din serie, va fi lansat în Franța pe 12 aprilie și va avea o distribuție cu Charlize Theron!, Vin Diesel și Dwayne Johnson (The Rock).  Actrița originară din Africa de Sud va fi femeia care-l va da peste cap în film pe Vin Diesel.
Ca o paranteză ceva mai mare,  pe Vin Diesel îl cam dau femeile peste cam în ultima perioadă. Aici aveți un interviu în care s-a îndrăgostit de o jurnalistă braziliană. Read more

Logica angajatilor de la Panemar

Logica angajatilor

Logica Angajatilor de la Panemar a devenit o chestie pe care mă chinui să o înțeleg. Acum două zile a devenit virală o știre cu privire la angajatele brandului de panificație Panemar, care au dat afară o clujeancă nevăzătoare pe motiv că a intrat în magazin împreună cu (virgulă) câinele  său, dresat special pentru a avea grijă de ea.

Bun. Ok. Nu ai voie  cu câini, pisici, fazani, animale mari în interiorul magazinelor. Perfect corect, unele animale nu se comportă tocmai ok (și când zic unele animale, mă refer și la altfel de “animale” ).

Dar sunt două lucruri pe care nu le pot înțelege:

1.Cum ai putea să-i spui unui nevăzător (și din ce am înțeles se putea observa că așa era) că “Vedeți, este semn pe ușă. Nu aveți voie cu câini”.  Adică să spui asta pe un ton serios mi se pare ireal.  E ca și cum te-ai duce la o persoană care vorbește prin semne, ai întreba-o cât e ceasul și te-ai supăra că nu-ți răspunde.

2.A doua chestie. O dată ce știi că  persoana aia are o condiție mai specială, cine crezi că ar fi atât de idiot să te tragă la răspundere că ai lăsat un câine înăuntru, având în vedere situația de față?
Ar fi intrat bossul înăuntru și te-ar fi dat afară motivând că ai lăsat o persoană nevăzătoare să intre împreună cu ajutorul său, care era un câine?
Și dacă s-ar fi întâmplat asta, știrea ar fi ajuns de asemenea virală, tot datorită circumstanțelor și Panemar tot scădea mult în ochii clienților. Și pe tine, ca vânzătoare, te-ar fi angajat zece alte companii pentru că ai dat dovadă înțelegere în situația de față, dar și pentru o publicitate pozitivă, eventual (și da, știu că m-am gândit foarte departe:)))

Cu trenul sau cu avionul?

Trenul a ajuns să fie mai scump decât mersul cu avionul în unele situații. Și asta nu-i deloc o noutate. Deci rămâne marea întrebare, să mergem cu trenul sau cu avionul?

Spre exemplu acum ceva timp Wizz avea cursele acelea de aproximativ 10 euro Cluj-București, iar o cursă de tren costa mult mai mult, pe lângă timpul de neuitat petrecut într-un vagon CFR. De asemenea și Iași-Cluj  era acum câteva luni în jur de 89 de lei, iar trenul care face aproape o juma de zi cred că era tot pe acolo, dacă nu mă înșel. La prețul uni bilet normal mă refer.

Două prietene englezoaice, din oraşe diferite, au vrut să se întâlnească să stea și ele la o bârfă. Lucy e din Birmingham și Zara (da, Zara) stă în Newcastle.

Zis și făcut. Lucy vrea să meargă în Newcastlela prietena ei.  După aia a aflat că (virgulă) călătoria de întoarcere cu trenul a lui Lucy spre Birmingham costa 105 euro. Deci pentru un drum cu trenul de 200 de mile ea trebuia să plătească aproape 5 milioane. Gen ar călători de la  Suceava la Cluj, cam aia e distanța.

Read more

Yahoo Messenger în 2017

Ați fost vreodată curioși să vedeți dacă mai există Yahoo Messenger, dacă mai aveti persoane online și tot așa mai departe? Eu da. Și pot să zic că am rămas surprins.

Dar nu la modul ăla gen “Bă, ce mișto a rămas aplicația”, nu. Ci la modul “Ce rahat. Mai degrabă intram pe  mIRC!”.

Bine, mai întâi am încercat să intru prin Meebo, E-mail direct și toate metodele prin care intram când îmi era lene să intru în aplicație. Nu am reușit.

Bă, și mi-am instalat aplicația. Are tot vreo 45 de mega, ok, intru.  Și-mi intră direct, fără instal, fără nimic. Sign in și după mi s-a părut că mi-a dat eroare, dar de fapt era conectat. Așa de nașpa arată acum (am mâzgâlit eu pe acolo să nu se vadă id-urile).

Read more

Impresii, amintiri (I)

Ideea de a face haz de necaz este un lucru tipic românilor și lucrul ăsta se simte în fiecare zi la mulți dintre noi. Nu puteți nega asta. Și am ceva amintiri pe tema asta. 

Am lucrat acum ceva timp într-un call-center în care trebuia să fac diverse sondaje de opinie pe anumite persoane.  Și mă refer la persoane din absolut toate colțurile țării, indiferent de gen, vârstă sau studii (bine, unele erau specifice).  Așa am ajuns să vorbesc cu persoane de 18 ani care aveau voce de 30, cu bătrâni de 90 care păreau să aibă 60 (și nu ai de ce să minți că ai avea mai mulți ani decât ai, de obicei e invers), persoane cu salar de câteva mii de euro în România  și moși care-mi vorbeau de sex-simboluri din vremea lor. Nu de puține ori m-au făcut să râd, mi-a făcut enorm de multă plăcere să vorbesc cu ei și mi-au rămas niște amintiri pe care nu le voi uita.

Cei bătrâni pot fi amuzanți și în mod involuntar, de aceea atunci când l-am întrebat pe un bărbat la ce oră aș putea reveni cu un telefon mi-a răspuns  “Bine, așa rămâne!”.
Totuși, au și umorul lor. L-am întrebat pe un pensionar dacă o cunoaște pe politiciana Clotilde Brigitte și dacă are încredere în ea.  El mi-a raspuns simplu “Nu. O cunosc pe Brigitte Bardot. În ea aș fi avut încredere”. Acum Bardot are 82 de ani,  de-o vârstă cu interlocutorul meu,  dar aveți aici niște poze cu ea tânără și îl înțeleg pe om.

Ca să trec la femei, o bătrână care mi-a spus că are doar 5 minute la dispoziție m-a ținut 20 de minute la telefon, iar după ce am ascultat tot ce are de zis, înainte să închidă a pasat vina către mine: “Să știți că eu nu am vrut să vă țin la telefon, dar dumneavostră m-ați incitat (bine ca nu altfel). E vina dvs!”
De asemenea,  o tipă mai tinerică când am intrebat-o dacă e româncă mi-a spus că e de origine turcă și pentru un moment am avut impresia că face mișto de mine, dar vorbea serios.

O femeie foarte simpatică, pe care nu am vrut să o deranjez pentru că era la volan, mi-a dat o replică genială:  “Nu e o problemă, vă răspund. Dar să-mi dați adresa companiei unde lucrați, să știu unde să trimit amenda în cazul în care mă oprește poliția”.  La asta n-ai cum să nu râzi.

Un umor negru a avut o bătrână pe care am întrebat-o cum trăiesc românii acum, comparativ cu acum 10 ani.  Răspunsul a fost că suntem mai răsfirați în momentul de față pentru că au mai murit ceva persoane față de anul 2006, cand eram mai înghesuiți. Am scris și un articol separat despre asta aici.

Un nene simpatic, după ce am vorbit 10 minute cu el la telefon și mă pregăteam să-mi iau rămas bun m-a făcut să râd: “Asta e tot? Credeam că o sa-mi spuneți la sfârșit ceva de genul <<Felicitări! Ați câștigat o mașină!>>”.

De asemenea, nu  știu care erau șansele, dar am vorbit cu un tip care mi-a spus că a lucrat la noi și mi-a zis să o salut pe Roxana, dacă mai lucrează aici. Păcat că nu cunoșteam nicio Roxană.

Bineînțeles, erau persoane cu care nu puteai să te înțelegi de nicio culoare, care te întrebau  până și cât câștigi, ce câștigă ei dacă vorbesc cu tine și care voiau să te dea în judecată că i-ai deranjat, dar orice persoană poate fi calmată dacă știi cum să o faci 

 

 

1 2 3 4 5 7