Blogu' lui Bogdan
Gabriel Jesus, pe numele său complet Gabriel Fernando de Jesus, a captat atenția lumii întregi în momentul în care a debutat la Manchester City, jucând atât de bine încât Sergio Aguero, considerat unul dintre cei mai buni atacanți din lume, a ajuns să șlefuiască banca de rezerve la meciurile din campionat.
Din păcate pentru el, s-a accidentat destul de urât și a fost indisponibil o grămadă de timp. Și asta i-a cam tăiat din elan.
Vi s-a întamplat vreodată să auziți manele dintr-o mașină, iar când vă uitați spre șosea să vedeți ambulanța? Mie nu. Astăzi a fost premiera.
Și stăteam și mă gândeam dacă oare era vreun pacient în spate. Poate era melodie cu dedicație, ca să te facă să te simți mai bine, mai puternic în forțele tale.
Cum te-ai simți te ducă ambulanța, să fii acolo, în spate, iar medicii să-ți pună una pentru moral. Stai acolo, în suferința ta și îl auzi dintr-o dată pe Salam “Eu m-am născut nemuritor…”. Cu siguranță te-ar năpădi ceva sentimente, dar nu pot să-mi dau seama de ce tip.
Clujul a fost Capitala Europeană a Tineretului în 2015 și aproape de a deveni Capitala Europeană a Culturii în 2021. Și ca să observi cât de multicultural este orașul trebuie numa să ieși în weekend prin Piata Unirii sau seara prin Piața Muzeului.
Acum făcând abstracție de tipul ce are un Bugs Bunny mai dolofan și de cel cu papagalii magicieni, pe care-i poți vedea seara prin Piața Muzeului, o să observi oameni din foarte multe culturi și de prin toate colțurile lumii, din China până în Africa.
Ieri seară am comandat cu un coleg ceva de mâncare. Am așteptat cât am așteptat, am pus și descrieri adiționale să găsească tipul exact locul unde să vină, pentru că in 8 din 10 cazuri nu găsește blocul și numărul.
Bineînțeles, după aproape două ore mă sună. Nu găsea, se învârtea prin zonă și nu știa unde să vină. Era un tip cu un accent ciudat, la telefon chiar mi se părea că are accent unguresc. Și n-am fost niciodată atât de departe de adevăr. Ever.
Un tip se adresează unui bărbat, mai în vârstă, ce stătea rezemat lângă un bancomat. Dar nu era la rând:
-Nu vă supărați, așteptați aici, la coadă?
-Ce? Eu? De ce? Vrei să-mi furi cardul cu sold de un milion de euro? Auzi la el. Ce, crezi că poți? Încearcă!
-Nu, domnule, doar v-am întrebat politicos (își pune cardul).
-Na, că vin aici, să stau la coadă (se pune în rând) Auzi la el, idiotul. Ce mă întreabă. Idiotul.
– (tot el) Crezi că poți să-mi iei banii? Na, eu deja îți știu toate cifrele de la card. Gata. Ce-mi faci acum?
– (Omul pleacă consternat, nici nu-și mai ia chitanța).
*Zece minute mai târziu, vânzătoarea din Profi îl întreabă:
-“Domnule, dar iar ești nervos? Tot timpul când vii aici ești nervos”.
Made my day.
Cei pasionați de fotbal au auzit cu siguranță de Ferenc Puskas. Dacă nu au auzit de fotbalistul Puskas, au auzit de premiul pentru cel mai frumos gol al sezonului pe plan mondial, care îi poartă numele.
Amintirea începe în 1965, într-o iarnă de decembrie. Atunci, Universitatea Cluj urma să joace în “European Winners Cup” la Madrid, împotriva celor de la Atletico. Ferenc Puskas era legitimat la rivalii de la Real Madrid în acea perioadă.
În momenul în care cei de la U au ajuns în capitala Spaniei, tocmai jucătorul declarat cel mai bun marcator al secolului, Puskas, îi aștepta acolo. Studenții au rămas uimiți.
Clujenii au fost invitați în oraș tocmai de acesta, iar acolo au aflat și motivul, de fapt motivele pentru care au avut parte de această primire de gală. Fotbalistul era îndragostit de Cluj. Și nu doar atât, ci și faptul că are origini românești. Părinții săi fiind născuți în zona Banatului.
Nici nu mai conta că Universitatea a pierdut acel meci cu 4-0. Au rămas cu niște amintiri pe care nu le vor uita niciodată. Și cu o poză cu autograf de la însuși Ferenc Puskas.
Sursa: http://www.numaiu.ro/cutia-cu-amintiri/povestea-unei-fotografii
„Tanti, tanti, mai aveti cartonașe cu fotbalisti?”
Era prin vara lui 2000. Nici măcar nu mestecam gumele pe care le primeam. Ilie, Hagi, Deschamps, Sedorf. Eu pentru asta mergeam, și sigur nu numai eu. Mergeam cu 10 mii și primeam cartonașe.
Cea mai fericita zi din anul ăla a fost când doamna de la magazin mi-a zis că i-au rămas niște cartonașe nevândute, că mi le da pe toate, n-are ce face cu ele. Au trecut 15 ani și țin minte exact cum am traversat strada, m-am dus la magazin și când am ieșit cu teancul de cartonașe mă simțeam ca Gotze când marcase golul decisiv de la Mondiale.
România era printre cele 16 participante. Bătuse Anglia cu 3-2, iar când a luat bătaie de la Italia m-am răzbunat pe Totti și pe inzaghi. Am luat cartonașele cu ei și am început să mă cert. Pe Inzaghi cred că l-am și rupt, iar când mi-a trecut l-am repus în colecție.
Știu că nu există termen de comparație între Hagi și Keșeru sau Ilie și Chipciu. Dar, poate, ai noștri vor reuși să ne facă fericiți din nou. Măcar în preliminarii
Ca să vedeți cât de mare e diferența de gândire și de mentalitate dintre Pep Guardiola și marele reghecampf.
Întrebat la conferința de presă dacă vrea să căștige cvadrupla (toate trofeele posibile), Pep a răspuns cu-n “What the fuck?”.
Apoi a continuat și a pus el o întrebare: “Oamenii care au venit pe stadion să vadă acest meci, au fost mulțumiti de ce au văzut? Da? Atunci e destul pentru mine. Dacă voi căștiga trofeele rămâne de văzut”.
La ani distanță, reghe a zis următoarele despre suporteri: “Obiectivul nostru a fost să luăm cele trei puncte. Credeți că trebuie să impresionăm pe cineva? Nu mă interesează acest lucru, Nu mă premiază nimeni dacă jucăm frumos și nu căștigăm cele trei puncte”.
Cum măcar poți să te întrebi vreodată de ce nu-ți vin suporterii la stadion când tu declari chestiile astea? Bine că ai încercat să-l imiți pe Guardiola la tactică, nu ți-a ieșit, dar la altceva nu te-ai gândit să o faci. Nu că aș fi avut așteptări prea mari.
PS: Aceste declarații s-au consumat acum ceva luni bune. Dar având în vedere că încerc să-mi îmbogățesc blogul după pierderile suferite, vor fi unele articole la care data publicării nu va corespunde neapărat cu data întâmplării, să zic așa 🙂
Mi se pare fenomenal cum unii oameni pot să rămână fixați pe un anumit lucru și aleg calea cea mai grea să-l obțină.
Eram în Kaufland, la pâine. O femeie încearcă să obțină cu cleștele ăla o chiflă d-aia mică, dar prinsă bine și băgată foarte în spate. În jur mai erau încă vreo 10 la fel. Puteai să le iei și cu mâna, că erau la îndemână. Dar ea nu. Stabilise o conexiune cu acea chiflă și o voia a ei.
S-a zbătut vreo câteva zeci de secunde până să o ia. În bucăți. Și zdrobită ca o portocală într-un storcător.
Salut!
După cum unii ați observat, am avut probleme cu blogul în ultimele zile, săptămâni.
Ideea e că, momentan, am pierdut tot (adică știu că încă se încearcă recuperarea unor date). Deci toate articolele scrise până acum, datele, configurările. Tot. Și asta din cauza companiei de la care am găzduirea.
Poate unii au auzit, firma Namebox s-a trezit, nu cu mult timp în urmă, ca fiind victima unui atac cibernetic. Cu pierderi majore, procese intentate de oameni cărora li s-a pierdut munca de ani buni și toate celelalte probleme ce pot rezulta dintr-un astfel de atac.
Eu nu voi renunța la ei deoarece sunt sigur că datorită (sau din cauza) acestui atac, vor deveni mult mai buni, își vor îmbunătăți calitatea serverelor și tot așa. Adică, mai pe românește, pățăști.
Mai multe despre atac puteți afla aici.
So, voi încerca să restaurez blogul și să-l aduc la forma la care a fost înainte, deși cred că va lua ceva timp.
S-auzim numa de bine!
Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start writing!