Cum am realizat cât de multicultural a devenit Cluj-Napoca

Clujul a fost Capitala Europeană a Tineretului în 2015 și aproape de a deveni Capitala Europeană a Culturii în 2021. Și ca să observi cât de multicultural este orașul trebuie numa să ieși în weekend prin Piata Unirii sau seara prin Piața Muzeului.

Acum făcând abstracție de tipul ce are un Bugs Bunny mai dolofan și de cel cu papagalii magicieni, pe care-i poți vedea seara prin Piața Muzeului, o să observi oameni din foarte multe culturi și de prin toate colțurile lumii, din China până în Africa.

Ieri seară am comandat cu un coleg ceva de mâncare. Am așteptat cât am așteptat, am pus și descrieri adiționale să găsească tipul exact locul unde să vină, pentru că in 8 din 10 cazuri nu găsește blocul și numărul.

Bineînțeles, după aproape două ore mă sună. Nu găsea, se învârtea prin zonă și nu știa unde să vină. Era un tip cu un accent ciudat, la telefon chiar mi se părea că are accent unguresc. Și n-am fost niciodată atât de departe de adevăr. Ever.

Read more

Discuție la bancomat

Un tip se adresează unui bărbat, mai în vârstă, ce stătea rezemat lângă un bancomat. Dar nu era la rând:
-Nu vă supărați, așteptați aici, la coadă?
-Ce? Eu? De ce? Vrei să-mi furi cardul cu sold de un milion de euro? Auzi la el. Ce, crezi că poți? Încearcă!
-Nu, domnule, doar v-am întrebat politicos (își pune cardul).
-Na, că vin aici, să stau la coadă (se pune în rând) Auzi la el, idiotul. Ce mă întreabă. Idiotul.
– (tot el) Crezi că poți să-mi iei banii? Na, eu deja îți știu toate cifrele de la card. Gata. Ce-mi faci acum?
– (Omul pleacă consternat, nici nu-și mai ia chitanța).

*Zece minute mai târziu, vânzătoarea din Profi îl întreabă:
-“Domnule, dar iar ești nervos? Tot timpul când vii aici ești nervos”.

Made my day.

Marele antrenor reghecampf și Pep Guardiola

marele antrenor reghecampf

Ca să vedeți cât de mare e diferența de gândire și de mentalitate dintre Pep Guardiola și marele antrenor reghecampf.

Întrebat la conferința de presă dacă vrea să căștige cvadrupla (toate trofeele posibile), Pep a răspuns cu-n “What the fuck?”.
Apoi a continuat și a pus el o întrebare: “Oamenii care au venit pe stadion să vadă acest meci, au fost mulțumiti de ce au văzut? Da? Atunci e destul pentru mine. Dacă voi căștiga trofeele rămâne de văzut”.
La ani distanță, reghe a zis următoarele despre suporteri: “Obiectivul nostru a fost să luăm cele trei puncte. Credeți că trebuie să impresionăm pe cineva? Nu mă interesează acest lucru, Nu mă premiază nimeni dacă jucăm frumos și nu căștigăm cele trei puncte”.


Cum măcar poți să te întrebi vreodată de ce nu-ți vin suporterii la stadion când tu declari chestiile astea? Bine că ai încercat să-l imiți pe Guardiola la tactică, nu ți-a ieșit, dar la altceva nu te-ai gândit să o faci. Nu că aș fi avut așteptări prea mari.

PS: Aceste declarații s-au consumat acum ceva luni bune. Dar având în vedere că încerc să-mi  îmbogățesc blogul după pierderile suferite,  vor fi unele articole la care data publicării nu va corespunde neapărat cu data întâmplării, să zic așa 🙂

Întâmplare de la Kaufland (scurtă)

întâmplare de la kaufland

O să vă povestesc o scurtă întâmplare de la Kaufland de acum câteva zile.

Mi se pare fenomenal cum unii oameni pot să rămână fixați pe un anumit lucru și aleg calea cea mai grea să-l obțină.
Eram în Kaufland, la pâine. O femeie încearcă să obțină cu cleștele ăla o chiflă d-aia mică, dar prinsă bine și băgată foarte în spate. În jur mai erau încă vreo 10 la fel. Puteai să le iei și cu mâna, că erau la îndemână. Dar ea nu. Stabilise o conexiune cu acea chiflă și o voia a ei.
S-a zbătut vreo câteva zeci de secunde până să o ia. În bucăți. Și zdrobită ca o portocală într-un storcător.

Back

Salut!

După cum unii ați observat, am avut probleme cu blogul în ultimele zile, săptămâni.

Ideea e că, momentan, am pierdut tot (adică știu că încă se încearcă recuperarea unor date). Deci toate articolele scrise până acum, datele, configurările. Tot.  Și asta din cauza companiei de la care am găzduirea.

Poate unii au auzit, firma Namebox s-a trezit, nu cu mult timp în urmă, ca fiind victima unui atac cibernetic. Cu pierderi majore, procese intentate de oameni cărora  li s-a pierdut munca de ani buni și toate celelalte probleme ce pot rezulta dintr-un astfel de atac.

Eu nu voi renunța la ei deoarece sunt sigur că  datorită (sau din cauza) acestui atac, vor deveni mult mai buni, își vor îmbunătăți calitatea serverelor și tot așa. Adică, mai pe românește, pățăști.

Mai multe despre atac puteți afla aici.

So, voi încerca să restaurez blogul și să-l aduc la forma la care a fost înainte, deși cred că va lua ceva timp.

S-auzim numa de bine!

 

Discuție în taxi (Cluj)

discuție în taxi

Taximetriștii din Cluj mi se par foarte de treabă, în general. La fel și cei din Botoșani, aș putea spune.  Nu același lucru l-aș putea spune de cei din București, dar acolo e deja altceva 

Am avut în seara asta o discuție în taxi foarte interesantă cu un taximetrist din Cluj, pe care nu puteam să o țin doar pentru mine:
-Bună seara. La Baza Sportivă Gheorgheni.
-Asta unde e?
-Acolo, în capăt la trei, e pe lângă baza Dan Anca.
-A, da, e aia nouă. Da, acum știu.
-Aveți idee de cât timp e deschisă, că nu am mai fost acolo?
-Da no, că-i veche, nu știu să vă zic…
-A, nu știam, că auzisem recent de ea.
-Pai da, no, că-i nouă.

Nu am mai zis nimic după. Adică nu am râs, pentru că voiam să ajung cât ma rapid la destinație, dar tipul din taxi a fost de vis.

O altă întâmplare despre taxi aici 

Edit: Între timp am găsit taximetriști foarte faini și în București. Depinde cum alegi, iar altcineva mi-a spus că a dat doar peste ciudați în taxiurile din Cluj-Napoca.

Se pare că, referitor la subiectul ăsta, e ca acel citat celebru din filmul Forrest Gump:  “Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get”. La fel e și cu taximetriștii.

Despre animale de companie (și despre pești)

Sunt foarte sigur că mai mult de jumătate dintre persoanele care citesc articolul de față au sau vor să aibă animale de companie. Nu mă întrebați de unde sunt așa sigur. Am eu un feeling. 

Și legat de asta, nu-mi plac personele alea care distribuie tot felul de video-uri în care câini și pisici sunt chinuiți sau omorâți. Și nu-mi pasă dacă nu le plac nici celor care distribuie. Nu-ți place, nu distribui.  Uită-te și dă-i pace. Punct. Nu ajuți cu nimic. Ba de fapt faci și alte persoane să se uite la ceva ce nu le face plăcere.
Credeți că dacă o personă căreia îi face plăcere să tortureze câini (spre exemplu), vede un video postat de cineva în care se spune cât de rău e să faci asta, se trezește, brusc, spiritul civic din el și are o revelație? Nu. Nu-și zice “Nu, boss, e urât ce fac eu. Gata, de acum sunt cuminte”.

Read more

Poveste de la metrou – din București

Poveste de la metrou

Mi-a trimis un prieten pe Facebook o poveste de la metrou foarte interesantă. Cu metroul nu am circulat foarte des, dat fiind și faptul că nu merg zilnic în București,  dar nici cu autobuzul nu mi-a fost dat să văd o bătrânică cu o opinie ca a celei de mai jos  

Povestea sună cam aşa:
O doamnă cam de 80 de ani către una de aproape 60: Ce tot te strâmbi așa că s-a așezat fata asta și tu stai în picioare? O fi fost la școală, s-o fi culcat târziu, e obosită. Tu cari toată ziua doi morcovi de la piață și te culci odată cu găinile și acum ai tupeul să faci pe nerespectata (!).
Auzi, știi ceva? Eu am renunțat să mai fiu babă!“

Și femeia avea 80 de ani, 80! La 60 încă mai ești cum mai ești, dar când aproape faci un veac de trăit deja picioarele te ascultă tot mai rar

*Și pentru că-mi place să precizez sursele, am căutat și am găsit că postarea originală a fost a autorului de la BlogulCuMiere, Andrei Gabriel Stupu.

Logica angajatilor de la Panemar

Logica angajatilor

Logica Angajatilor de la Panemar a devenit o chestie pe care mă chinui să o înțeleg. Acum două zile a devenit virală o știre cu privire la angajatele brandului de panificație Panemar, care au dat afară o clujeancă nevăzătoare pe motiv că a intrat în magazin împreună cu (virgulă) câinele  său, dresat special pentru a avea grijă de ea.

Bun. Ok. Nu ai voie  cu câini, pisici, fazani, animale mari în interiorul magazinelor. Perfect corect, unele animale nu se comportă tocmai ok (și când zic unele animale, mă refer și la altfel de “animale” ).

Dar sunt două lucruri pe care nu le pot înțelege:

1.Cum ai putea să-i spui unui nevăzător (și din ce am înțeles se putea observa că așa era) că “Vedeți, este semn pe ușă. Nu aveți voie cu câini”.  Adică să spui asta pe un ton serios mi se pare ireal.  E ca și cum te-ai duce la o persoană care vorbește prin semne, ai întreba-o cât e ceasul și te-ai supăra că nu-ți răspunde.

2.A doua chestie. O dată ce știi că  persoana aia are o condiție mai specială, cine crezi că ar fi atât de idiot să te tragă la răspundere că ai lăsat un câine înăuntru, având în vedere situația de față?
Ar fi intrat bossul înăuntru și te-ar fi dat afară motivând că ai lăsat o persoană nevăzătoare să intre împreună cu ajutorul său, care era un câine?
Și dacă s-ar fi întâmplat asta, știrea ar fi ajuns de asemenea virală, tot datorită circumstanțelor și Panemar tot scădea mult în ochii clienților. Și pe tine, ca vânzătoare, te-ar fi angajat zece alte companii pentru că ai dat dovadă înțelegere în situația de față, dar și pentru o publicitate pozitivă, eventual (și da, știu că m-am gândit foarte departe:)))

Cu trenul sau cu avionul?

Trenul a ajuns să fie mai scump decât mersul cu avionul în unele situații. Și asta nu-i deloc o noutate. Deci rămâne marea întrebare, să mergem cu trenul sau cu avionul?

Spre exemplu acum ceva timp Wizz avea cursele acelea de aproximativ 10 euro Cluj-București, iar o cursă de tren costa mult mai mult, pe lângă timpul de neuitat petrecut într-un vagon CFR. De asemenea și Iași-Cluj  era acum câteva luni în jur de 89 de lei, iar trenul care face aproape o juma de zi cred că era tot pe acolo, dacă nu mă înșel. La prețul uni bilet normal mă refer.

Două prietene englezoaice, din oraşe diferite, au vrut să se întâlnească să stea și ele la o bârfă. Lucy e din Birmingham și Zara (da, Zara) stă în Newcastle.

Zis și făcut. Lucy vrea să meargă în Newcastlela prietena ei.  După aia a aflat că (virgulă) călătoria de întoarcere cu trenul a lui Lucy spre Birmingham costa 105 euro. Deci pentru un drum cu trenul de 200 de mile ea trebuia să plătească aproape 5 milioane. Gen ar călători de la  Suceava la Cluj, cam aia e distanța.

Read more

1 2 3