Back

Salut!

După cum unii ați observat, am avut probleme cu blogul în ultimele zile, săptămâni.

Ideea e că, momentan, am pierdut tot (adică știu că încă se încearcă recuperarea unor date). Deci toate articolele scrise până acum, datele, configurările. Tot.  Și asta din cauza companiei de la care am găzduirea.

Poate unii au auzit, firma Namebox s-a trezit, nu cu mult timp în urmă, ca fiind victima unui atac cibernetic. Cu pierderi majore, procese intentate de oameni cărora  li s-a pierdut munca de ani buni și toate celelalte probleme ce pot rezulta dintr-un astfel de atac.

Eu nu voi renunța la ei deoarece sunt sigur că  datorită (sau din cauza) acestui atac, vor deveni mult mai buni, își vor îmbunătăți calitatea serverelor și tot așa. Adică, mai pe românește, pățăști.

Mai multe despre atac puteți afla aici.

So, voi încerca să restaurez blogul și să-l aduc la forma la care a fost înainte, deși cred că va lua ceva timp.

S-auzim numa de bine!

 

Discuție în taxi

Taximetriștii din Cluj mi se par foarte de treabă, în general. La fel și cei din Botoșani, aș putea spune.  Nu același lucru l-aș putea spune de cei din București, dar acolo e deja altceva 

Am avut în seara asta o discuție foarte interesant cu un taximetrist din Cluj, pe care nu puteam să o țin doar pentru mine:
-Bună seara. La Baza Sportivă Gheorgheni.
-Asta unde e?
-Acolo, în capăt la trei, e pe lângă baza Dan Anca.
-A, da, e aia nouă. Da, acum știu.
-Aveți idee de cât timp e deschisă, că nu am mai fost acolo?
-Da no, că-i veche, nu știu să vă zic…
-A, nu știam, că auzisem recent de ea.
-Pai da, no, că-i nouă.

Nu am mai zis nimic după. Adică nu am râs, pentru că voiam să ajung cât ma rapid la destinație, dar tipul din taxi a fost de vis.

Despre animale de companie (și despre pești)

Sunt foarte sigur că mai mult de jumătate dintre persoanele care citesc articolul de față au sau vor să aibă animale de companie. Nu mă întrebați de unde sunt așa sigur. Am eu un feeling. 

Și legat de asta, nu-mi plac personele alea care distribuie tot felul de video-uri în care câini și pisici sunt chinuiți sau omorâți. Și nu-mi pasă dacă nu le plac nici celor care distribuie. Nu-ți place, nu distribui.  Uită-te și dă-i pace. Punct. Nu ajuți cu nimic. Ba de fapt faci și alte persoane să se uite la ceva ce nu le face plăcere.
Credeți că dacă o personă căreia îi face plăcere să tortureze câini (spre exemplu), vede un video postat de cineva în care se spune cât de rău e să faci asta, se trezește, brusc, spiritul civic din el și are o revelație? Nu. Nu-și zice “Nu, boss, e urât ce fac eu. Gata, de acum sunt cuminte”.

Read more

Poveste de la metrou – din București

Poveste de la metrou

Mi-a trimis un prieten pe Facebook o poveste de la metrou foarte interesantă. Cu metroul nu am circulat foarte des, dat fiind și faptul că nu merg zilnic în București,  dar nici cu autobuzul nu mi-a fost dat să văd o bătrânică cu o opinie ca a celei de mai jos  

Povestea sună cam aşa:
O doamnă cam de 80 de ani către una de aproape 60: Ce tot te strâmbi așa că s-a așezat fata asta și tu stai în picioare? O fi fost la școală, s-o fi culcat târziu, e obosită. Tu cari toată ziua doi morcovi de la piață și te culci odată cu găinile și acum ai tupeul să faci pe nerespectata (!).
Auzi, știi ceva? Eu am renunțat să mai fiu babă!“

Și femeia avea 80 de ani, 80! La 60 încă mai ești cum mai ești, dar când aproape faci un veac de trăit deja picioarele te ascultă tot mai rar

*Și pentru că-mi place să precizez sursele, am căutat și am găsit că postarea originală a fost a autorului de la BlogulCuMiere, Andrei Gabriel Stupu.

Logica angajatilor de la Panemar

Logica angajatilor

Logica Angajatilor de la Panemar a devenit o chestie pe care mă chinui să o înțeleg. Acum două zile a devenit virală o știre cu privire la angajatele brandului de panificație Panemar, care au dat afară o clujeancă nevăzătoare pe motiv că a intrat în magazin împreună cu (virgulă) câinele  său, dresat special pentru a avea grijă de ea.

Bun. Ok. Nu ai voie  cu câini, pisici, fazani, animale mari în interiorul magazinelor. Perfect corect, unele animale nu se comportă tocmai ok (și când zic unele animale, mă refer și la altfel de “animale” ).

Dar sunt două lucruri pe care nu le pot înțelege:

1.Cum ai putea să-i spui unui nevăzător (și din ce am înțeles se putea observa că așa era) că “Vedeți, este semn pe ușă. Nu aveți voie cu câini”.  Adică să spui asta pe un ton serios mi se pare ireal.  E ca și cum te-ai duce la o persoană care vorbește prin semne, ai întreba-o cât e ceasul și te-ai supăra că nu-ți răspunde.

2.A doua chestie. O dată ce știi că  persoana aia are o condiție mai specială, cine crezi că ar fi atât de idiot să te tragă la răspundere că ai lăsat un câine înăuntru, având în vedere situația de față?
Ar fi intrat bossul înăuntru și te-ar fi dat afară motivând că ai lăsat o persoană nevăzătoare să intre împreună cu ajutorul său, care era un câine?
Și dacă s-ar fi întâmplat asta, știrea ar fi ajuns de asemenea virală, tot datorită circumstanțelor și Panemar tot scădea mult în ochii clienților. Și pe tine, ca vânzătoare, te-ar fi angajat zece alte companii pentru că ai dat dovadă înțelegere în situația de față, dar și pentru o publicitate pozitivă, eventual (și da, știu că m-am gândit foarte departe:)))

Cu trenul sau cu avionul?

Trenul a ajuns să fie mai scump decât mersul cu avionul în unele situații. Și asta nu-i deloc o noutate. Deci rămâne marea întrebare, să mergem cu trenul sau cu avionul?

Spre exemplu acum ceva timp Wizz avea cursele acelea de aproximativ 10 euro Cluj-București, iar o cursă de tren costa mult mai mult, pe lângă timpul de neuitat petrecut într-un vagon CFR. De asemenea și Iași-Cluj  era acum câteva luni în jur de 89 de lei, iar trenul care face aproape o juma de zi cred că era tot pe acolo, dacă nu mă înșel. La prețul uni bilet normal mă refer.

Două prietene englezoaice, din oraşe diferite, au vrut să se întâlnească să stea și ele la o bârfă. Lucy e din Birmingham și Zara (da, Zara) stă în Newcastle.

Zis și făcut. Lucy vrea să meargă în Newcastlela prietena ei.  După aia a aflat că (virgulă) călătoria de întoarcere cu trenul a lui Lucy spre Birmingham costa 105 euro. Deci pentru un drum cu trenul de 200 de mile ea trebuia să plătească aproape 5 milioane. Gen ar călători de la  Suceava la Cluj, cam aia e distanța.

Read more

Yahoo Messenger în 2017

Ați fost vreodată curioși să vedeți dacă mai există Yahoo Messenger, dacă mai aveti persoane online și tot așa mai departe? Eu da. Și pot să zic că am rămas surprins.

Dar nu la modul ăla gen “Bă, ce mișto a rămas aplicația”, nu. Ci la modul “Ce rahat. Mai degrabă intram pe  mIRC!”.

Bine, mai întâi am încercat să intru prin Meebo, E-mail direct și toate metodele prin care intram când îmi era lene să intru în aplicație. Nu am reușit.

Bă, și mi-am instalat aplicația. Are tot vreo 45 de mega, ok, intru.  Și-mi intră direct, fără instal, fără nimic. Sign in și după mi s-a părut că mi-a dat eroare, dar de fapt era conectat. Așa de nașpa arată acum (am mâzgâlit eu pe acolo să nu se vadă id-urile).

Read more

Impresii, amintiri (I)

Ideea de a face haz de necaz este un lucru tipic românilor și lucrul ăsta se simte în fiecare zi la mulți dintre noi. Nu puteți nega asta. Și am ceva amintiri pe tema asta. 

Am lucrat acum ceva timp într-un call-center în care trebuia să fac diverse sondaje de opinie pe anumite persoane.  Și mă refer la persoane din absolut toate colțurile țării, indiferent de gen, vârstă sau studii (bine, unele erau specifice).  Așa am ajuns să vorbesc cu persoane de 18 ani care aveau voce de 30, cu bătrâni de 90 care păreau să aibă 60 (și nu ai de ce să minți că ai avea mai mulți ani decât ai, de obicei e invers), persoane cu salar de câteva mii de euro în România  și moși care-mi vorbeau de sex-simboluri din vremea lor. Nu de puține ori m-au făcut să râd, mi-a făcut enorm de multă plăcere să vorbesc cu ei și mi-au rămas niște amintiri pe care nu le voi uita.

Cei bătrâni pot fi amuzanți și în mod involuntar, de aceea atunci când l-am întrebat pe un bărbat la ce oră aș putea reveni cu un telefon mi-a răspuns  “Bine, așa rămâne!”.
Totuși, au și umorul lor. L-am întrebat pe un pensionar dacă o cunoaște pe politiciana Clotilde Brigitte și dacă are încredere în ea.  El mi-a raspuns simplu “Nu. O cunosc pe Brigitte Bardot. În ea aș fi avut încredere”. Acum Bardot are 82 de ani,  de-o vârstă cu interlocutorul meu,  dar aveți aici niște poze cu ea tânără și îl înțeleg pe om.

Ca să trec la femei, o bătrână care mi-a spus că are doar 5 minute la dispoziție m-a ținut 20 de minute la telefon, iar după ce am ascultat tot ce are de zis, înainte să închidă a pasat vina către mine: “Să știți că eu nu am vrut să vă țin la telefon, dar dumneavostră m-ați incitat (bine ca nu altfel). E vina dvs!”
De asemenea,  o tipă mai tinerică când am intrebat-o dacă e româncă mi-a spus că e de origine turcă și pentru un moment am avut impresia că face mișto de mine, dar vorbea serios.

O femeie foarte simpatică, pe care nu am vrut să o deranjez pentru că era la volan, mi-a dat o replică genială:  “Nu e o problemă, vă răspund. Dar să-mi dați adresa companiei unde lucrați, să știu unde să trimit amenda în cazul în care mă oprește poliția”.  La asta n-ai cum să nu râzi.

Un umor negru a avut o bătrână pe care am întrebat-o cum trăiesc românii acum, comparativ cu acum 10 ani.  Răspunsul a fost că suntem mai răsfirați în momentul de față pentru că au mai murit ceva persoane față de anul 2006, cand eram mai înghesuiți. Am scris și un articol separat despre asta aici.

Un nene simpatic, după ce am vorbit 10 minute cu el la telefon și mă pregăteam să-mi iau rămas bun m-a făcut să râd: “Asta e tot? Credeam că o sa-mi spuneți la sfârșit ceva de genul <<Felicitări! Ați câștigat o mașină!>>”.

De asemenea, nu  știu care erau șansele, dar am vorbit cu un tip care mi-a spus că a lucrat la noi și mi-a zis să o salut pe Roxana, dacă mai lucrează aici. Păcat că nu cunoșteam nicio Roxană.

Bineînțeles, erau persoane cu care nu puteai să te înțelegi de nicio culoare, care te întrebau  până și cât câștigi, ce câștigă ei dacă vorbesc cu tine și care voiau să te dea în judecată că i-ai deranjat, dar orice persoană poate fi calmată dacă știi cum să o faci 

 

 

Olimpiadele de pe Facebook, noul sport național

Olimpiadele

Mi s-a umplut news-feedul de pe facebook cu zeci de olimpiade la care vor participa prietenii mei.  Și asta-i nouă, nu știu cine le-a creat, dar cred că încep să am mai mulți prieteni care vor participa la aceste concursuri decat cei pe care i-am avut la Ziua Izabellei.  Și erau mulți!

Nu trec în revistă toate olimpiadele pe care le-am văzut, pentru că unele nu merită menționate sau unele sunt prea banale.

1.Una dintre olimpiadele la care toate feministele vor să participe e Olimpiada de bătut bărbați, de aici.  

2.Olimpiada de bătut neveste există și ea aici, Cu femei n-am găsit, doar cu neveste.

3.Olimpiada de băut apa că-i udă (hahaha). Nici nu mai are nevoie de prezentare. Aici  vă puteți înscrie.

Read more

Concursurile la romani

Concursurile la romani

Concursurile la romani specifice se văd o dată cu nebunia cu Pokemon Go, oameni au fost împușcați, au murit, au descoperit cadavre și au fost jefuiți în timp ce jucau.

Totodată, câteva milioane au început să facă liste pro și contra. Că te scoate din casă, că faci condiție fizică, că te face antisociabil, că ajută la depresie sau că oamenii nu se uită pe unde merg.  Da, mă rog, în fine, fiecare cu părerile lui.

Ce m-a făcut pe mine să râd e ultimul concurs organizat de cei de la UPC. Dacă prinzi un pokemon intr-unul dintre magazinele UPC primești un cadou surpriză. Deja mi-i și imaginez pe ăștia: “Bă, dă-te din față, îmi  deranjezi pokemonul”.

Au postat pe Facebook o poză cu un pokemon Drowzee să arate cum trebuie făcut pentru a participa la concurs. Pozele din comentarii-s criminale.

Read more

1 2 3