Manelele și ambulanța

Vi s-a întamplat vreodată să auziți manele dintr-o mașină, iar când vă uitați spre șosea să vedeți ambulanța? Mie nu. Astăzi a fost premiera.
Și stăteam și mă gândeam dacă oare era vreun pacient în spate.  Poate era melodie cu dedicație, ca să te facă să te simți mai bine, mai puternic în forțele tale.
Cum te-ai simți te ducă ambulanța, să fii acolo, în spate, iar medicii să-ți pună una pentru moral. Stai acolo, în suferința ta și îl auzi dintr-o dată pe Salam “Eu m-am născut nemuritor…”.  Cu siguranță te-ar năpădi ceva sentimente, dar nu pot să-mi dau seama de ce tip.

Adică, mă gândesc că ar fi două tipuri de oameni:
– Cei cărora le plac manelele. Pe ăștia i-ar încerca ceva sentimente pozitive și poate le-ar ridica moralul. Eventual le-ar spune paramedicilor să mai bage una. Da’ să nu fie de jale.
-Cei care nu suportă manelele. Ăia, din ultimele puteri, s-ar răsti la cei din față și ar spune că e bătaie de joc. Că nu se face așa ceva.
Pe același sistem, tot ce urmează e să aud același gen și din mașina de poliție. Și nu orice, să fie de la Dani Mocanu – “Să mă feresc de gardă nu mai vreau, m-am săturat pe goană să mai stau…”.

Numai că, în cazul ăsta, dacă ar avea pe cineva în spate, indiferent de preferințe, omul nu o să guste melodie. Și cred că vă dați seama de ce.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *