Impresii, amintiri (I)

Ideea de a face haz de necaz este un lucru tipic românilor și lucrul ăsta se simte în fiecare zi la mulți dintre noi. Nu puteți nega asta. Și am ceva amintiri pe tema asta. 

Am lucrat acum ceva timp într-un call-center în care trebuia să fac diverse sondaje de opinie pe anumite persoane.  Și mă refer la persoane din absolut toate colțurile țării, indiferent de gen, vârstă sau studii (bine, unele erau specifice).  Așa am ajuns să vorbesc cu persoane de 18 ani care aveau voce de 30, cu bătrâni de 90 care păreau să aibă 60 (și nu ai de ce să minți că ai avea mai mulți ani decât ai, de obicei e invers), persoane cu salar de câteva mii de euro în România  și moși care-mi vorbeau de sex-simboluri din vremea lor. Nu de puține ori m-au făcut să râd, mi-a făcut enorm de multă plăcere să vorbesc cu ei și mi-au rămas niște amintiri pe care nu le voi uita.

Cei bătrâni pot fi amuzanți și în mod involuntar, de aceea atunci când l-am întrebat pe un bărbat la ce oră aș putea reveni cu un telefon mi-a răspuns  “Bine, așa rămâne!”.
Totuși, au și umorul lor. L-am întrebat pe un pensionar dacă o cunoaște pe politiciana Clotilde Brigitte și dacă are încredere în ea.  El mi-a raspuns simplu “Nu. O cunosc pe Brigitte Bardot. În ea aș fi avut încredere”. Acum Bardot are 82 de ani,  de-o vârstă cu interlocutorul meu,  dar aveți aici niște poze cu ea tânără și îl înțeleg pe om.

Ca să trec la femei, o bătrână care mi-a spus că are doar 5 minute la dispoziție m-a ținut 20 de minute la telefon, iar după ce am ascultat tot ce are de zis, înainte să închidă a pasat vina către mine: “Să știți că eu nu am vrut să vă țin la telefon, dar dumneavostră m-ați incitat (bine ca nu altfel). E vina dvs!”
De asemenea,  o tipă mai tinerică când am intrebat-o dacă e româncă mi-a spus că e de origine turcă și pentru un moment am avut impresia că face mișto de mine, dar vorbea serios.

O femeie foarte simpatică, pe care nu am vrut să o deranjez pentru că era la volan, mi-a dat o replică genială:  “Nu e o problemă, vă răspund. Dar să-mi dați adresa companiei unde lucrați, să știu unde să trimit amenda în cazul în care mă oprește poliția”.  La asta n-ai cum să nu râzi.

Un umor negru a avut o bătrână pe care am întrebat-o cum trăiesc românii acum, comparativ cu acum 10 ani.  Răspunsul a fost că suntem mai răsfirați în momentul de față pentru că au mai murit ceva persoane față de anul 2006, cand eram mai înghesuiți. Am scris și un articol separat despre asta aici.

Un nene simpatic, după ce am vorbit 10 minute cu el la telefon și mă pregăteam să-mi iau rămas bun m-a făcut să râd: “Asta e tot? Credeam că o sa-mi spuneți la sfârșit ceva de genul <<Felicitări! Ați câștigat o mașină!>>”.

De asemenea, nu  știu care erau șansele, dar am vorbit cu un tip care mi-a spus că a lucrat la noi și mi-a zis să o salut pe Roxana, dacă mai lucrează aici. Păcat că nu cunoșteam nicio Roxană.

Bineînțeles, erau persoane cu care nu puteai să te înțelegi de nicio culoare, care te întrebau  până și cât câștigi, ce câștigă ei dacă vorbesc cu tine și care voiau să te dea în judecată că i-ai deranjat, dar orice persoană poate fi calmată dacă știi cum să o faci 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *